Copilăria unei societăți si maturitatea unui copil...

Astăzi, pentru prima oară in viata mea, am fost înjurată de un copil. Avea vreo 7 anișori...

Spre surprinderea mea, între indignare si mila, inițial nici nu am știut cum sa reactionez...  Un copil, de 7 ani, care nici nu a apucat sa învețe rostul sau mersul vieții, era deja contaminat, cu siguranța ca rezultat al mediului in care trăia...

Cu o astfel de judecată, e lesne de înțeles ca toată indignarea mea s-a transformat  intr-un profund sentiment de compasiune. Ma întrebam... ce fel de părinți are acest copil, cum il educa, ce exemplu de viata ii oferă ei acestui copil...? Sau... oare ARE părinți? Daca nu, unde trăiește, cine se ocupa de el...?

Din nevoia de a-l înțelege si ajuta, l-am "ademenit" intr-o conversatie si din cuvintele copilașului, am aflat ca acesta cunoștea amănunte care ar face chiar si un adult sa se cutremure... Mult prea devreme, omulețul banuia sau cunoștea deja o buna parte din josniciile existentei umane...

ARE părinți si încă 2 frați, cu care locuieste intr-un apartament lipsit de electricitate, apa, caldura si de cele mai multe ori chiar si de mâncare... Părinții săi nu lucrează, iar sursa lor de venit e un ajutor social si alocațiile de la stat, primite de pe urma copiilor.  

Tatăl își iubește copii, dar "mai bea de supărare". Totuși, banii primiți sunt cheltuiți de cele mai multe ori acasă: cât sunt bani, beau si mănâncă toți, apoi suferă de foame in comun.  De obicei, banii le ajung vreo săptămana-doua, apoi mama începe sa mai apeleze la mila vecinilor, face mici datorii, mai cumpara câte ceva pe credit - încercând sa reziste astfel ultimei saptamâni din luna.

Câteodată însă, tot venitul lunar dispare intr-o singura noapte de petrecere a tatălui, iar când noaptea il readuce acasă beat, brutal si cu buzunarele goale, luptând pt ea si pt copii, soția intra in conflict si atunci au loc scene jalnice... Iar rezultatele acestor scene se fac simțite la copii, care încă din frageda tinerețe, se familiarizeaza si se formează, ca oameni, după acest tipar. 

Otrăvit moral si subalimentat fizic, acest om in devenire merge la școala, unde învață cât sa scrie si sa citească. Nici vorba de ambiții mai mari, sau de vreun ajutor cu temele de acasă. 

De altfel, acasă tatăl sau vorbește despre școala, educație si profesori - cu o mojicie cumplita si împroșca cu noroi toate celelalte valori umane: religia, morala, neamul si societatea. Purta deja o ura caustica fata de societate, care-ți ridica parul maciuca.

Ma întrebam: oare ce atitudine va avea in viata acest omuleț, care nu are nimic sfânt sa ii înalte spiritul... dar in schimb, el cunoaște toată mizeria si josnicia socială?

Cel mai probabil, va părăsi școala la 14 ani si astfel își va începe viata: condus de instincte primitive, ignoranta si imoralitate. Viata pentru un astfel de om e o lupta pt supraviețuire prin orice mijloace si va deveni un detractor declarat al oricărei autorități. 

Apoi, ca bărbat, va urma exemplele primite in tinerețe: când se va întoarce acasă, beat si falit, își va stalci soția in bătaie, va huli pe Dumnezeu si pe oameni. Va fura si da in cap poate, pana când va fi trimis la închisoare. Iar acolo educația ii va fi desăvârșita. 

Si ma-ntrebam apoi: cum sa il ajut sau salvez cu adevărat pe acest omuleț? Oare este cu putința? 

Si daca nu ii putem ajuta, de ce ne pripim sa ii judecam si ocolim? Vedem aproape zilnic, la tv si in presa, cum otrava e vărsată cu găleata asupra societății si cu toate astea, le ignoram pana ce ajung sa ne afecteze direct. 

Iar atunci, când devenim victime ale victimelor societății, le judecam si pedepsim aspru pentru "slaba lor ținuta morala"...

Nu votați lozinci electorale, alegeți-va un președinte care sa va reprezinte interesele!

Dragi romani,

Nu aparati si nu votați doar niște concepte rigide, dogme ca: "democratie", "globalizare" , "pacifism", fara a lua in calcul posibilele repercursiuni... De dragul carora Romania si romanii  păstrează tacerea asupra celor mai sângeroase crime comise asupra noastră si a întregii noastre națiunii. Fără a se lua in considerare ca aceste concepte politice ar trebui sa fie mijloace de obtinere a succesului unei națiuni, NU SCOP. 

S-ar protesta împotriva oricăror forme de dictatura, chiar si dacă toți politicienii momentului ar fi niște incapabili sau nerecomandabili pt. ca, se pare, "mita electorală", "promisiunile nefondate" sau "legile democrației" par mai "sfinte" decât salvarea poporului! 

Constatam cu tristete ca majoritatea romanilor nu sunt pregătiți pt. democrație si ca acesta provine din o educație defectuoasa a poporului in spirit nationalist...

Păcat ca mândria multora de a fi romani nu rezulta din cunoașterea măreției României.

România e acum"internaționala": in UE, NATO șamd- vânduta, deci, complet!  Ceea ce nu ii mai permite nici sa revendice drepturile si interesele poporului sau, decât prin plângeri sau smiorcaieli in fata "tovarășilor" internaționali! 

Dreptatea trebuie sa ne-o luam si singuri, nu sa așteptam si sa ne rugam ca poate-poate, cei care vin sa ne jefuiască țara, se vor îndura de noi intr-o buna zi. Nu e deloc profitabil sau in interesul "bandiților" (naționali sau internaționali) sa ne apere drepturile, ci dimpotrivă. 

Dar e in interesul nostru, al tuturor, sa o facem! 

E prea mare miza! Nu ne permitem sa punem ștampila greșit sau in necunoștință de cauza! 

Greșelile noastre la vot vor insemna, in viitor, o scuza pt. greselile celui ales... 

Iar erorile unui politician sunt crime, pt. ca de pe urma lor suferă milioane de oameni si se împiedica dezvoltarea unei tari întregi.

Sa mergem, deci, la vot si sa nu greșim!

Iisus - un model... Rebel!

Oamenii il ridica in slavi pe Iisus. Un lucru foarte bun... in esenta.

Insa am observat ca multi nici nu stiu DE CE o fac. Teoretic, oamenii par a fi impresionați de valorile morale si spirituale propovaduite de Iisus, dar mai ales de miracolele savarsite de acesta - ca deh, așa suntem noi oamenii, mereu intrigati de supra-natural. 

Daca Iisus ar fi fost om obișnuit, fara  de "puteri supra-naturale", ma intreb daca oamenii ar fi fost la fel de interesați de El, ca om.

Cred ca putini sunt cei care realizeaza faptul ca Iisus a fost un rebel - care a indraznit sa puna la indoiala toate valorile si obiceiurile vremii, prin felul in care propaga egalitate, bunătate si iubire fata de semenii noștri, precum si revelația ca Dumnezeu iubește oamenii, ca ne Iubește pe toți. 

Prin vorbele si faptele sale, Iisus a "demolat" percepția evreilor asupra lui D-zeu, care, la vremea respectiva, credeau ca D-zeu este rău: necrutator, gelos si razbunator. 

Iisus a venit sa spună si sa arate lumii ca Dumnezeu este Dragoste! Acesta ar putea fi si motivul real pentru care a fost răstignit - pt. ca a îndrăznit sa spună ALTCEVA! 

Isus a ieșit in lume si si-a demonstrat maretia vorbelor prin  fapte: a ascultat, iubit si ajutat toți oamenii care i-au ieșit in cale, fara nici un fel de diferenta.

 Iisus nu a făcut minuni preferentiale, a iubit oamenii in mod egal, fara sa ii pese de condiția fizica, nivel de inteligenta sau educație sau de statutul social al acestora, fiind lipsit de orice fel de interes personal. 

Eu azi vad oameni care afirma ca il iubesc si admira pe Iisus, si care pretind ca El ar fi modelul lor de viața. Insa stau ca niște milogi! DOAR se roagă si VOR sa fie ca Iisus intr-o buna zi, așteaptand mereu ca cineva sa vina sa ii salveze, de ei insisi poate...

 Rugăciunea este buna, dar trebuie urmată  de fapte.

 După ce își termina rugăciunea, vad "credincioșii" grabindu-se spre casa, majoritatea cu un singur gând: SA MĂNÂNCE! Parca gândul la Dumnezeu, Iisus sau la semenii lor s-a stins, odată cu încheierea slujbei religioase. Uita sa "poarte in lume" dumnezeirea care i-a inspirat pe moment... 

Uita a se gândi ca sunt atatia oameni care nu au ce pune pe masa. Mulți nici nu privesc in ochi sau ating un om sărăcăcios îmbrăcat si murdar, ii arunca niște bani in cutie, de la distanță, de teama de a nu-si murdari mâinile sau hainele. Si așa considera ca si-au îndeplinit datoria morala, ca au ajutat... 

Si nu vad... Unde e adevarata compasiune si dragoste aici...? Poate bietul om nu avea nevoie doar de bănuții aia aruncati, poate era la fel de "flamand" dupa putina atenție si dragoste sincera, poate si o privire i-ar mai fi încălzit sufletul...

Si apoi acești oameni pretind a fi buni, iubitori si credincioși, ca asta au învățat de la Iisus...

Iisus a fost intr-o misiune măreață! Legată de ceea ce putem face in aceasta viața, in anii care ne sunt dați. Misiune pe care suntem cu toții obligați sa o îndeplinim. 

Si nu este o chestiune care tine doar  de ascultarea anumitor legi sau " porunci" doar pt. a ne "asigura" un loc in Rai. 

Nu ne-am născut ca sa urmam o linie rigida de porunci! Știm cu toții, undeva, in adâncurile ființelor noastre, ca indiferent care ar fi scopul venirii noastre pe aceasta lume, eventual suntem aici ca sa devenim "ceva": sa realizam o transformare radicala in ceea ce suntem si facem, sa aducem o transformare monumentala atât in noi, cât si in întreaga lume!  

Iar viața si Învățăturile lui Iisus sunt cel mai bun exemplu in acest sens. 

"Iisus a fost un om ca noi, in tot si in toate, mai puțin păcatul" - asta arată ca fiecare Dumnezeu a dat fiecărui fiu al Sau potențialul de a-și poate realiza propriul destin si de a deveni asemenea lui Iisus. 

Citez aici 3 dintre multele învățături ale lui Iisus, pe care consider ca toți ar trebui sa le luam in serios, dacă dorim sa IL descoperim si urmam cu adevărat: 

1. "Nu sta oare scris in propria voastră lege, ca sunteți cu toții dumnezei?" - Psalmul 82 

2. "Când va rugați pt ceva, gândiți-va ca este deja al vostru si așa va fi" - Matei, Cap. 11, V. 3.

3." Dacă veti urma Învățăturile mele, veți face tot ce am făcut eu si chiar mai mult".

Iisus a spus in repetate rânduri: "împărăția Cerurilor e in noi toți. Noi suntem copiii lui Dumnezeu si moștenitorii Lui" . 

Din toți regii care au domnit vreodată, toate armatele care au mărșăluit si luptat, toate parlamentele si bisericile întrunite - nimic nu a modificat lumea așa cum a făcut-o viața unui singur om - Iisus Hristos! 

Society always has a hidden agenda...

No society wants you to be wise. It's against the investment of all societies. If people are wise, they cannot be exploited. If they are intelligent, they cannot be subjugated, they cannot be forced into a mechanical life, to live like robots.

They will assert their individuality and spread the fragrance of rebellion all around, willing to live in freedom. Freedom comes with wisdom and no society wants people to be free to use their own intelligence. 

Because the moment they start using it, they become dangerous - to the establishment, to the people who are in power, to any oppression, exploitation and suppression. 

A wise man is like a flame. He would rather die than to be enslaved to sell his life to all kind of stupidities. He can no longer serve to the society to fulfill its dark agenda.

Adaptation from Osho 🙏🏻

Sa iubim fara teama!

Se spune ca... dragostea adevarata e greu de gasit. Nu este greu, ea se naste intr-un moment. 

Ceea ce ingreuneaza dragostea e faptul ca in loc sa o simtim, o trecem prin atatea filtre ale ratiunii care o corup, o umplu de temeri, de urat.... 

Incat, la un moment dat, abia mai stim sa facem diferenta intre iubire si teama. 

Teama e un sentiment care nu isi are radacina in momentul prezent. Teama vine mereu din trecut sau din viitor. 

Dragostea e mereu in prezent. Ea nu raneste si nu distruge. Doar teama poate face asta. 

Sa invatam sa facem diferenta si sa iubim mai mult!

The day I've died is also the day when I've started to... live

Throughout my life, I've experienced "the dark night of the soul". I've actually had a serie of dark nights, for which I am being grateful now.  

During those hard times, I've never thought I would ever say or feel this, but I am grateful. Without it, I wouldn't have started to question life and my traditional way of living it. 

Before that, I used to think that reason and my precious logical mind were my greatest assets. Now I know it's actually the opposite: it was my biggest enemy! 

It only "helped" to rationalize all my fears and the results were always painfull and disastrous. I have come to realize I was actually trying to destroy my soul, by resisting and creating an incongruency between my soul (which I now call body) and my mind.

The emotional pain I went through made me so depressed, to the extent that my mind couldn't save me anymore. I couldn't understand how is it possible for all those overwhelming emotions to happen. And I was trying to have my mind be in control and restore my inner balance.  That was the first time in my life when I felt I couldn't rely on my rational mind, moreover, that my mind was actually in pain as well. As if the entire system has been compromised. I've tried seeking for external help, and shortly I've realized it is not to be found, because it doesn't exist. 

I somehow knew that the power is within myself, I just didn't know where to look for it. 

With no more power to resist or fight myself, I had no other choice than to surrender to the pain.  I've allowed all the emotions to flow through my body and mind and took a good look at it, while it was happening. 

With no choice of escape, I have faced more demons than I could have possibly imagined... I had to face them. I then sat, talked to my demons and learned them by names. And I've started to discover that some of them are actually very nice. We've  started to get along and following,  I've made peace with all of them.

 It took me more than a month, during which I haven't felt any improvement. 

I just know that I woke up one day with a smile on my face, knowing, with all my heart (heart only this time) that everything IS OK. As if nothing has happened. 

I don't even know how to describe the immense joy I was suddenly feeling towards myself and life. 

This was the turning point for me, where happiness WAS THERE without having to do anything for it. It just arrised from the moment. I have also discovered that in fact, peace WAS my happiness. 

I now see life with different eyes and never been depressed on anxious ever since. I was empowered with such a self confidence that I never felt before!

I'm now eager to be happy, to enhance my spirituality, to enjoy every bit of the gift of life!