Enjoying all the beautiful things life has to offer is not a "sin". It's a gift!

I would rather be around sinners, then around saints. 

Saints are boring. Sinners are free, colorful, creative, playful people. 

If all sinners go to hell,  then hell must be the most beautiful and fun place to be for eternity. 

And heaven must be the ugliest place, with all those sad, long faces! No entertainment, no dance, no music, no joy. Saints can't participate to such things. They can't drink, they can't smoke, what they can do?

But in "hell", all the beautiful people will be there, reunited in joy, without judging one another. As they have all sinned, but they don't have to hide it anymore.

*Adaptation from Osho - I fully resonated with the concept. 

Don't look for the other half. Look for someone who's already whole.

His world was falling apart,  his life... a total invisible chaos... He was struggling to find himself. Even if he wanted to, he wasn't able to overcome his own pains. How could he take care of anyone else's emotional condition? 

He then met her, and he hoped she could help him heal his own wounds. She seemed happy, grounded and fulfilled, but she was also invisibly starving. Starving for attention, affection, love or simply for a pure soul connection.

 As she became obsessed  to fulfilling her own needs, she failed to see he wasn't capable of providing her with what she was  desperately craving for. 

And then she suffered. And blamed him for it. And wanted to revenge and hurt him, hoping the pain will go away.She eventually did. But the pain remained. 

She is now trying to burry it. Without acknowledging that the pain is the result of her own incapacity to accept that he was not what she wanted him to be. He just couldn't, even if he wanted to. That's all he's guilty for... 

And she hates him for it! 

I am made of silk... I am silk!

They accuse me of being deceiving; 

I am not deceiving, I compare myself to silk. It is they who are stupid and wrongly take gentleness and fairness for weakness, when they attempt to break me and can't.  

I have always appeared to be fragile and delicate but the thing is, I am not fragile and I am not delicate. I am very gentle but I can show you that the gentle also possess a poison. I am just made of silk.

People mistake silk to be weak, but a silk handkerchief can protect the wearer from a gunshot.

 Silk is a fine, delicate, soft, illuminating, beautiful substance. 

It is versatile, flexible, and flowing. But you can never rip it! 

If a man takes this tender silk and attempts to tear it, and cannot tear it, is he in his right mind to say "This silk is fake! I thought it was soft, I thought it was delicate, but look, I cannot even tear it" ?

Surely, this man is not in his right mind! The silk is not fake! This silk is 100% real. It's the man who is stupid!

Because instead of trying to enjoy the beautiful texture of the silk, he attempts to rip it apart. 

There are many more kinds of predators in this world, so I  want you to be made of silk.

You are silk.

Live & remember: you are going to die one day!

No one wants to die. And still, death is inevitable for all of us. 

No one has ever escaped from it. 

But If you live each day as if it was your last, someday you will certainly be right. 

Remembering that you are going to die is the best way to avoid the trap of thinking you've got something to loose. 

Remembering that Ill be dead soon was the best tool I've ever encountered to help me make the big choices in life. Because almost everything: all external expectations, all pride, all fear of embarrassment or failure - fall away in the face of dead, leaving only what's truly important. 

Death is the very best invention of life. It cleares out the old to make room for the new. We are the new now. Your time is limited so don't waste it living other people's life. Don't dodge your inner voice, listen to your heart and always do what you love. Even if it sounds madness to others. 

Look into the world and realize that everything that's out there was created by people that were no smarter than you are. And still, there's yet so much more to be discovered. 

Leave your personal print on this world. 

A print of love and passion, of perspective and creativity. With everything u do, u complete someone else's work. So leave something to be completed after u are gone!

Aroganta suprema...

Suntem cu totii atat de "auto-importanti". Atat de aroganti.
Se pare ca fiecare vrea sa salveze cate ceva in ziua de azi.
Aud tot mai des sloganuri ca: "Salvati copacii!", "Salvati balenele", "Salvati melcii"! si chiar aroganta suprema: "SALVATI PLANETA!" !
Cand aud de astfel de intitiative, stau si ma intreb: oamenii acestia glumesc oare…?
"Salvati Planeta"? Dar nu e nimic in neregula cu Planeta, oamenii sunt problema!
De ce si  cum vor sa salveze planeta, cand majoritatea oamenilor nu stiu nici macar sa-si poarte singuri de grija, nu stiu cum sa isi aprecieze sau ingrijeasca aproapele?
Dragostea si compasiunea sunt necesitati umane, nu un lux. Caci fara de ele, omenirea nu va supravietui. Vom deveni o rasa de insensibili, handicapati emotional, roboti condusi de propriul egou.
Cultivati curajul, iubirea, bunatatea, caracterul,  ca sa "salvati omenirea"!
Omul limitat in gândire are impresia ca întreg pământul încape in curtea sa si uita ca fiecare interactiune umana e atat de unica, incat ar trebui pretuita mai mult decat orice altceva...

Conscious transit in 2015!

Another year has passed...

As I look back, I don't regret a single thing that happened to me or that I've done. 

Not because it was perfect, but simply because I take full responsibility for all my actions and the choices I've made! 

I've given to others what I wanted to receive myself... 

And I've received back everything that I gave out. It's that simple! 

I grew from each and every good or bad experience I've  had!  

And I trust that the quality of my future thoughts and choices will help me build a greater future - for myself and for those around me! 

Copilăria unei societăți si maturitatea unui copil...

Astăzi, pentru prima oară in viata mea, am fost înjurată de un copil. Avea vreo 7 anișori...

Spre surprinderea mea, între indignare si mila, inițial nici nu am știut cum sa reactionez...  Un copil, de 7 ani, care nici nu a apucat sa învețe rostul sau mersul vieții, era deja contaminat, cu siguranța ca rezultat al mediului in care trăia...

Cu o astfel de judecată, e lesne de înțeles ca toată indignarea mea s-a transformat  intr-un profund sentiment de compasiune. Ma întrebam... ce fel de părinți are acest copil, cum il educa, ce exemplu de viata ii oferă ei acestui copil...? Sau... oare ARE părinți? Daca nu, unde trăiește, cine se ocupa de el...?

Din nevoia de a-l înțelege si ajuta, l-am "ademenit" intr-o conversatie si din cuvintele copilașului, am aflat ca acesta cunoștea amănunte care ar face chiar si un adult sa se cutremure... Mult prea devreme, omulețul banuia sau cunoștea deja o buna parte din josniciile existentei umane...

ARE părinți si încă 2 frați, cu care locuieste intr-un apartament lipsit de electricitate, apa, caldura si de cele mai multe ori chiar si de mâncare... Părinții săi nu lucrează, iar sursa lor de venit e un ajutor social si alocațiile de la stat, primite de pe urma copiilor.  

Tatăl își iubește copii, dar "mai bea de supărare". Totuși, banii primiți sunt cheltuiți de cele mai multe ori acasă: cât sunt bani, beau si mănâncă toți, apoi suferă de foame in comun.  De obicei, banii le ajung vreo săptămana-doua, apoi mama începe sa mai apeleze la mila vecinilor, face mici datorii, mai cumpara câte ceva pe credit - încercând sa reziste astfel ultimei saptamâni din luna.

Câteodată însă, tot venitul lunar dispare intr-o singura noapte de petrecere a tatălui, iar când noaptea il readuce acasă beat, brutal si cu buzunarele goale, luptând pt ea si pt copii, soția intra in conflict si atunci au loc scene jalnice... Iar rezultatele acestor scene se fac simțite la copii, care încă din frageda tinerețe, se familiarizeaza si se formează, ca oameni, după acest tipar. 

Otrăvit moral si subalimentat fizic, acest om in devenire merge la școala, unde învață cât sa scrie si sa citească. Nici vorba de ambiții mai mari, sau de vreun ajutor cu temele de acasă. 

De altfel, acasă tatăl sau vorbește despre școala, educație si profesori - cu o mojicie cumplita si împroșca cu noroi toate celelalte valori umane: religia, morala, neamul si societatea. Purta deja o ura caustica fata de societate, care-ți ridica parul maciuca.

Ma întrebam: oare ce atitudine va avea in viata acest omuleț, care nu are nimic sfânt sa ii înalte spiritul... dar in schimb, el cunoaște toată mizeria si josnicia socială?

Cel mai probabil, va părăsi școala la 14 ani si astfel își va începe viata: condus de instincte primitive, ignoranta si imoralitate. Viata pentru un astfel de om e o lupta pt supraviețuire prin orice mijloace si va deveni un detractor declarat al oricărei autorități. 

Apoi, ca bărbat, va urma exemplele primite in tinerețe: când se va întoarce acasă, beat si falit, își va stalci soția in bătaie, va huli pe Dumnezeu si pe oameni. Va fura si da in cap poate, pana când va fi trimis la închisoare. Iar acolo educația ii va fi desăvârșita. 

Si ma-ntrebam apoi: cum sa il ajut sau salvez cu adevărat pe acest omuleț? Oare este cu putința? 

Si daca nu ii putem ajuta, de ce ne pripim sa ii judecam si ocolim? Vedem aproape zilnic, la tv si in presa, cum otrava e vărsată cu găleata asupra societății si cu toate astea, le ignoram pana ce ajung sa ne afecteze direct. 

Iar atunci, când devenim victime ale victimelor societății, le judecam si pedepsim aspru pentru "slaba lor ținuta morala"...