Astăzi, pentru prima oară in viata mea, am fost înjurată de un copil. Avea vreo 7 anișori...
Spre surprinderea mea, între indignare si mila, inițial nici nu am știut cum sa reactionez... Un copil, de 7 ani, care nici nu a apucat sa învețe rostul sau mersul vieții, era deja contaminat, cu siguranța ca rezultat al mediului in care trăia...
Cu o astfel de judecată, e lesne de înțeles ca toată indignarea mea s-a transformat intr-un profund sentiment de compasiune. Ma întrebam... ce fel de părinți are acest copil, cum il educa, ce exemplu de viata ii oferă ei acestui copil...? Sau... oare ARE părinți? Daca nu, unde trăiește, cine se ocupa de el...?
Din nevoia de a-l înțelege si ajuta, l-am "ademenit" intr-o conversatie si din cuvintele copilașului, am aflat ca acesta cunoștea amănunte care ar face chiar si un adult sa se cutremure... Mult prea devreme, omulețul banuia sau cunoștea deja o buna parte din josniciile existentei umane...
ARE părinți si încă 2 frați, cu care locuieste intr-un apartament lipsit de electricitate, apa, caldura si de cele mai multe ori chiar si de mâncare... Părinții săi nu lucrează, iar sursa lor de venit e un ajutor social si alocațiile de la stat, primite de pe urma copiilor.
Tatăl își iubește copii, dar "mai bea de supărare". Totuși, banii primiți sunt cheltuiți de cele mai multe ori acasă: cât sunt bani, beau si mănâncă toți, apoi suferă de foame in comun. De obicei, banii le ajung vreo săptămana-doua, apoi mama începe sa mai apeleze la mila vecinilor, face mici datorii, mai cumpara câte ceva pe credit - încercând sa reziste astfel ultimei saptamâni din luna.
Câteodată însă, tot venitul lunar dispare intr-o singura noapte de petrecere a tatălui, iar când noaptea il readuce acasă beat, brutal si cu buzunarele goale, luptând pt ea si pt copii, soția intra in conflict si atunci au loc scene jalnice... Iar rezultatele acestor scene se fac simțite la copii, care încă din frageda tinerețe, se familiarizeaza si se formează, ca oameni, după acest tipar.
Otrăvit moral si subalimentat fizic, acest om in devenire merge la școala, unde învață cât sa scrie si sa citească. Nici vorba de ambiții mai mari, sau de vreun ajutor cu temele de acasă.
De altfel, acasă tatăl sau vorbește despre școala, educație si profesori - cu o mojicie cumplita si împroșca cu noroi toate celelalte valori umane: religia, morala, neamul si societatea. Purta deja o ura caustica fata de societate, care-ți ridica parul maciuca.
Ma întrebam: oare ce atitudine va avea in viata acest omuleț, care nu are nimic sfânt sa ii înalte spiritul... dar in schimb, el cunoaște toată mizeria si josnicia socială?
Cel mai probabil, va părăsi școala la 14 ani si astfel își va începe viata: condus de instincte primitive, ignoranta si imoralitate. Viata pentru un astfel de om e o lupta pt supraviețuire prin orice mijloace si va deveni un detractor declarat al oricărei autorități.
Apoi, ca bărbat, va urma exemplele primite in tinerețe: când se va întoarce acasă, beat si falit, își va stalci soția in bătaie, va huli pe Dumnezeu si pe oameni. Va fura si da in cap poate, pana când va fi trimis la închisoare. Iar acolo educația ii va fi desăvârșita.
Si ma-ntrebam apoi: cum sa il ajut sau salvez cu adevărat pe acest omuleț? Oare este cu putința?
Si daca nu ii putem ajuta, de ce ne pripim sa ii judecam si ocolim? Vedem aproape zilnic, la tv si in presa, cum otrava e vărsată cu găleata asupra societății si cu toate astea, le ignoram pana ce ajung sa ne afecteze direct.
Iar atunci, când devenim victime ale victimelor societății, le judecam si pedepsim aspru pentru "slaba lor ținuta morala"...
